Mademoiselle Oui

Lenea e cucoana mare care n-are de mancare

Stiam eu ca o sa vina si ziua in care mancarea de la mama se va termina. Ma asteptam totusi ca ziua asta sa fie maine-poimaine, nu chiar azi. Concediul asta dintre Craciun si Anul Nou e tare pacatos, in fiecare an: mananc si dorm ca apucata de parca se termina si nu mai prind.

A trebuit deci sa ies din lene, sa imi pun imaginatia la contributie si sa incropesc ceva de mancare. Si cum zilele trecute am observat butonul de pizza la cuptor am zis asta e meniul, nesanatos dar bun!

Blatul l-am cumparat de la Mega Image. Peste el am rasturnat ce am gasit prin frigider: sosul rosu, special pentru paste dar eu nu-s gingasa; rondele verzi de ardei, altele albe de ceapa si cateva ciuperci; o varianta a fost cu carnaciori semi-afumati iar alta cu piept de pui afumat.

Le-am dat la cuptor pret de o convorbire cu prietena mea Ruxandra: 19 minute mai exact dar in timp de ce ne uram La Multi Ani! una alteia, am presarat si putin cascaval ras peste ambele variante.

Cozonacul Trandafir

Anul trecut, cam pe vremea asta de afara, se deschidea mall-ul Sun Plaza. Atunci si acolo am descoperit Cinnabon. M-a atras mirosul si am cumparat cateva desi mi se pareau cam scumpe.

Foarte mandra de descoperire, de ziceai ca tocmai pusesem coada la pruna, i-am cumparat si lu’ Reli cateva. Aaa, dar asta e Cozonacul Trandafir! Reteta e de pe vremea bunicii Varvara! mi-a zis cand am ajuns acasa.

A sapat Reli dupa reteta, a descoperit-o si a inceput sa faca cu placere Cozonacul Trandafir. Weekend-ul trecut a venit la mine in vizita de lucru. A venit sa dea ok-ul de bucatareasa recunoscuta cuptorului meu cel nou.

Mi-as fi dorit sa fi apucat sa fac o poza, desi poza nu miroase, dar a fost bataie pe Cozonacul Trandafir iar eu am pierdut. Macar sa-mi amintesc reteta:

Aluatul:
575g faina
30g drojdie
30g zahar
esenta rom
50ml unt
5 galbenusuri
250ml lapte
½ lingurita sare
coaja de la o lamaie

Crema:
200g unt
100g zahar

Siropul:
125ml lapte
150g zahar
vanilie

Prepararea:
Se framanta un aluat cu toate ingredientele (daca e prea moale se mai adauga un pumn de faina) si se lasa la dospit. Dupa ce a crescut se imparte in 4 parti si din fiecare parte se face o foaie care trebuie unsa cu crema obtinuta prin amestecul untului cu zaharul (crema trebuie sa ajunga pentru toate foile).

Peste crema se poate presara nuca, scortisoara, cocos sau alune. Se face o rulada din care se taie bucatele de cca. 4cm care se pun in tava una langa alta. Se lasa sa mai dospeasca cca. 30 min. Dupa care se dau la copt la 180grade. Dupa cca. 20 min. se scot si se ung cu siropul obtinut prin fierberea laptelui cu zaharul si vanilia. Se dau din nou la copt.

Vreau lumina

M-am trezit sambata dimineata intr-o dispozitie buna si mi-am facut propus sa ma duc sa iau lumina. Nu, n-am incurcat sarbatorile, stiu ca e randul Craciunului – am in fata geamului de la bucatarie 2 Mosi Craciuni, unul colorat si unul luminat care vegheaza asupra mea.

Am pornit la drum sa-mi cumpar aplice si lustra. Am intrat prima data la Kika. Acolo, un domn dragut si amabil si-a oferit serviciile, spre ghinionul lui, inainte de a afla cat de nehotarata sunt. Dupa mult prea mult timp – se facuse noapte – am ales 4 aplice. Lustra nu o aveau pe stoc dar domnu' mi-a zis ca pot sa dau comanda si sigur o voi primi inainte de sarbatori.

La asa achizitie am primit cadou o lanterna smechera si un voucher de 75 de lei sa-mi iau brad. Foarte multumita ies de la Kika cocosata de cele 4 aplice, 2 cutii de depozitat gasesc-eu-ce si 1 bucata pisica turcuaz pe post de pusculita.

In parcare mi se aprinde beculetul si-mi zic sa intru la vecinii de peste drum, poate gasesc lustra. Inauntru am avut marea surpriza: nu numai ca am gasit lustra dar am gasit si aplicele cu mai bine de 60 de lei mai ieftine. Pe bucata. Si eu nu care nu am vrut sa intru ca nu imi placea cum suna numele... Hooornbaaach. Repede am facut retur la Kika pe motivul romanesc dincolo era mai ieftin.

Ajung acasa si constat ca a disparut din post Mos Craciunul colorat. Recunosc, mi-am exprimat bucuria cu un suras in coltul gurii dar bucuria s-a transformat repede in sperietura ca mosneagul ma astepta in fata usii, langa un brad impodobit, cu precis 1660 de crengute.

Trend Vision 2011

Oamenii talentati si creativi imi arata lumea mai frumoasa. Momentul Trend Vision, din cadrul Galei Wella, este un alt eveniment drag mie. Placerea e de partea mea, in fiecare an, sa urmaresc propunerile stilistilor Wella. Pentru anul viitor ei propun 4 tendinte in materie de hairstyling: Glamazon, Lumina, Passionista, Polaris.

Daca simt nevoia de o schimbare indrazneata - fie de culoare, fie de tunsoare - am de unde alege.

Gala Wella

In fiecare an, in luna noiembrie, are loc Gala Wella. Evenimentul a devenit o traditie pentru coaforii din Romania si este o zi de sarbatoare. 2 evenimente importante au loc in aceasta zi: finalele concursurilor Wella Color (cut&color, long hair) si Trend Vision (juniori, seniori si consacrati) si lansarea tendintelor in hairstyling pentru anul ce urmeaza.

Deocamdata despre partea mea preferata: concursurile. Emotie, competitie si multe premii sunt aruncate in joc in fiecare an. Castigatorii vor merge la Londra la evenimentul Salon International sau la seminarul organizat intru-unul din Studiourile Wella din Europa. Iar castigatorul sectiunii Trend Vision Consacrati va reprezenta Romania la concursul International Trend Vision Award de la New York.

Cei mai buni dintre cei mai buni sunt aici.

Viata la rezidentiala

Casa dulce casa, ce departe esti! Ca m-am mutat in fundul pamantului, nu de alta. De cateva zile incerc sa ma obisnuiesc cu noua locuinta dar, recunosc, nu fac fata cu succes provocarii.

Am plecat la drum optimista: mi-am zis ca e ca si cum as fi plecat in strainatate - treaba care-mi place - pentru ca apartamentul imi da o oarecare senzatie de hotel: e frumos aranjat, e nou si curat, baia si dormitorul aproape m-au convins ca sunt la hotel prin felul in care sunt amenajate iar mirosurile si sunetele imi sunt straine – nu tu mieunat in miez de noapte marca matza lu’ fostu’ vecin Zoran, nu tu manifestare zgomotoasa de hidrofor, nu tu claxoane sau tramvaie dis de dimineata. Acum aud pocnet de calorifere si pasi straini, asta cam am norocul sa aud ceva pentru ca aici mi-e si frica sa matur in orele de liniste sa nu trezesc copiii.

Am reusit sa trec peste unele mici inconveniente cum ar fi ca inca nu am oglinda in baie. Ma zgaiesc chinuita la o oglinda de poseta si ma oglindesc dupa cum urmeaza: in fasia de dulap care e din ceva fel de sticla care imi permite sa imi vad conturul sau in cuptorul din bucatarie ca sa il fac si pe el sa se simta util. Si daca nu mai pot si nu mai pot – inca nu s-a intamplat - ma dau si cu liftul, desi stau la parter. Acolo e din blesug obiectul ce-mi lipseste, se gaseste pana si pe tavan.

La telefonul mobil am semnal o liniuta doar cand stau langa geam iar vremurile cand il descarcam pe mult-prea-iubitul-meu House in 10 min. au devenit o amintire frumoasa. Tipu’ de la cablu, dupa ce a instalat internetul si telefonul fix, a zis ca nu am semnal in apartament pentru televizor si ca va reveni cu un prieten ca sa analizeze ce si cum ca el singur nu se descurca.

Dar cireasa de pe tort s-a intamplat ieri. Tot ce-mi doream, cat am iesit la o plimbare de nevoie sa imi recuperez suruburile de la biblioteca, era o baie calda in noua mea cada. Aceasta activitate mult visata a dus la inundarea de buna voie si nesilita de nimeni a propriei bai. Dar cum casa este inca in termen de valabilitate sper sa scap ieftin.

A! si statia la care cobor sau urc, depinde de momentul zilei, se numeste Cimitirul Militari. Ce chef sa mai am de impopotonat curtea interioara in spiritul Craciunului ce va sa vina? Acum, dupa ce am dat cartile pe fata, poate se va naste si povestea de iubire mult asteptata.