La piata

Acum cativa ani am fost cu niste prieteni la beraria Warsteiner. Nu stiam locul, iar cand prietenii mei mi-au explicat cum sa ajung acolo mi-am zis Dumnezeule, e la capatul pamantului! Ei, casa mea e pe prima strada la dreapta, dupa capatul pamantului, iar de aici, sa te duci la piata e un act de curaj.

Ultima data cand am facut cumparaturi la piata a fost anul trecut si de atunci nu am mai calcat pe-acolo de frica comerciantilor. Sunt niste balauri cu sapte capete. Pe vremea cand faceam piata in centru la fitze, cei de acolo ma lasau sa imi aleg eu toate legumele si fructele si erau (exagerat de) politicosi. Ei, aici in Militari, daca privirea mea fixeaza pret de numai cateva secunde marfa, nu mai scap de gura comerciantului nici dupa ce am trecut 5 metri de tejgheaua lui si sunt deja luata in colimatorul vorbelor de un altul. Iar daca indraznesc sa pun mana si sa aleg marfa primesc replica haide dom’soara, nu ai incredere in mine? Ma gasesti aici zilnic, nu-mi permit sa vand marfa proasta!

Si de-atunci n-am mai fost la piata, nici singura si nici insotita... pana saptamana trecuta cand a trebuit sa fac aprovizionarea pentru Paste. Sa ma intorc intr-un asemenea loc, de buna voie si nesilita de nimeni, poate fi considerata o miscare gresita. Dar eu sunt experta in a uita iar mintea mea selecteaza si inregistreaza doar amintiri frumoase. N-am pus mana pe rosii si jumatate n-au fost bune de nimic.
Read More

Reclame de la televizor

Astazi nu am petrecut prea mult timp la masa de pranz pentru ca la bucatarie, 2 colegi se uitau absorbiti pe Animal Planet la un reportaj cu serpi. Si cum serpii nu sunt tocmai animalele mele preferate, eu inclinand mai mult spre pisici grase si pufoase, am zabovit doar cat a durat pauza de publicitate.

Din reclamele de la televizor aflu tot felul de informatii utile fara de care nu imi pot imagina cum as putea sa traiesc viata zi de zi. De exemplu, am aflat ca ziarul Gazeta Sporturilor este insotit in fiecare miercuri de cate o carte din colectia PSI. Maine ziarul apare impreuna cu cartea Cum sa fim fericiti in cuplu de Dr. Gérard Leleu.

Cred ca asocierea Gazetei cu cartile PSI ii face tare invidiosi pe cei la de Dedeman pentru ca nu le-a venit lor ideea mai intai. Dedeman sunt deja renumiti pentru texte de genul: ia-ti setul de scule dorit si mai ai bani sa-i iei si ei un portofel. Intrebarea care ma chinuie este: ce-o face oare cititorul de Gazeta cu cartile astea? Ca daca s-a inventat barbatul care le citeste din interes si placere, eu la ala ii gatesc toata viata.

Si pentru ca tot am vorbit de promotii, BCR m-a supus luna asta unor emotii nemeritate cu ocazia reinnoirii asigurarii pentru locuinta. Fiind la prima tentativa de acest gen, nu prea stiam cum sa procedez asa ca m-am uitat dupa cineva care sa ma ajute. La prima vedere nu prea stiam pe cine sa intreb pentru ca in sucursala cu pricina toata lumea era imbracata cu tricouri albe marimea XXL. Pentru o clipa am crezut ca am ajuns taman la finalul programului cand firma de curatenie se instala bine mersi la lustruit de ghisee. Dar nu a fost asa. La a doua vedere, ochii mei ageri au vazut ca sub tricouri, unii poarta camasi. Si inca o intrebare care nu ma lasa sa dorm este: da’ niste cravate, esarfe sau insigne pe care sa anunte promotia de ce nu le-o fi trecut prin cap sa faca?
Read More

Filme clasice bune

Pentru Provocarea 24 imi propuneam sa ma uit o noapte intreaga la filme vechi si musai romantice. Am ales 3 filme: Vacanta la Roma, A inceput la Napoli si Marele Gatsby.

La Marele Gatsby am renuntat inainte de jumatate pentru ca nu am putut sa o suport mai mult de-atat pe mironosita/fandosita/saraca-fata-bogata de Daisy. Am decis totusi sa dau sansa cartii ca sa imi imaginez personajele dupa bunul meu plac.

A inceput la Napoli mi-a placut atat de mult incat l-am vazut de 2 ori. Prima data m-am uitat numai si numai la Sophia Loren, ca eu asa femeie frumoasa n-am mai pomenit. A doua oara am reusit sa fiu atenta la tot ansamblul.




Vacanta la Roma avea toate sansele sa imi placa: era cu Roma si cu printese. Ce mi-a placut la filmul asta a fost finalul. Daca Vacanta la Roma ar fi fost filmat in anii 2000 printesa si jurnalistul ar fi ramas impreuna, pozele compromitatoare pentru o printesa s-ar fi publicat pentru ca cineva i le-ar fi furat jurnalistului. El ar fi venit sa ii explice ca nu a fost el devina, ea l-ar fi iertat si ar fi trait fericiti pana la adanci batraneti. Dar Vacanta la Roma din anii ’60 desi e cu printese, nu e un basm si nu se termina cu o nunta ca-n povesti.

Read More

© Mademoiselle Oui, AllRightsReserved.

Designed by ScreenWritersArena