Numele meu in buletin e Ioana, cu diferite variatiuni pe tema asta in viata de zi cu zi. Sunt o ardeleanca ce locuieste acum in Bucuresti. 6 ani am copilarit la Sebes, 12 ani am invatat la Alba Iulia, de 11 ani... and counting... imi petrec zilele la Bucuresti. 29 30 31 de ani in total. Toti anii mei pe care nu ii prea arat se pare, ca altfel nu imi explic cum a putut nenea de la Gradina Botanica din Frankfurt sa imi vanda bilet pentru Kinder sau cum tanti de la Posta Romana a putut sa ma intrebe daca stau la coada pentru alocatie.
Numele blogului vine de la parfumul Mademoiselle Coco care imi vine bine zic eu dar zice si lumea. Am inceput cu scrisul pentru ca m-am panicat usor in timp ce descopeream ca inafara de alb si negru exista si multe nuante de gri; ca eu sunt si buna si rea, si frumoasa si urata, si proasta si desteapta, si trista si vesela; ca ma definesc deopotriva si fidelitatea si infidelitatea. Se spune ca scrisul te elibereaza si iti pune ordine in ganduri. Scriu ca sa descopar nuanta mea, si numai a mea, de gri. Toate gandurile care vor prinde contur se vor regasi la capitolul balade vesele si triste.
Munca mea e faina pentru o fata. Imi fac de treaba zi de zi cu produse cosmetice. Si nu oricare, unele foarte bune, pentru par. Se gasesc in saloanele de coafura. Lucrez in domeniul asta de 10 ani si nu o sa ma pot abtine sa scriu din cand in cand si ceva despre par, indosariate toate la capitolul hair at work.
Reli, cea pe care o tot pomenesc in textele mele, e matusa mea. Daca as putea, as clona-o pentru ca, dupa mine, fiecare dintre noi are nevoie de o Reli ca a mea. Toate tainele ei sunt in cele 2 capitole: ce mai face Reli si caietul cu retete.
M-am provocat cu 30 de activitati pana pe 5 mai cand implinesc rotunda, frumoasa si respectabila varsta de 30 de ani. Cum ma descurc, e indosariat totul in 30 before 30.
De curand m-am mutat in casa noua. Se spune ca celor din zodia taurului le este greu sa isi schimbe locul. Pot sa confirm asta. Mi-a fost greu sa ma mut iar acum imi vine greu sa-mi traiesc viata la rezidentiala. Am crezut ca ma mut intr-un loc civilizat, unde e numai lapte si miere si umbla cainii cu covrigi in coada. Capitolul asta cuprinde suisurile si coborasurile vietii mele la rezidentiala.
