Casa dulce casa, ce departe esti! Ca m-am mutat in fundul pamantului, nu de alta. De cateva zile incerc sa ma obisnuiesc cu noua locuinta dar, recunosc, nu fac fata cu succes provocarii.
Am plecat la drum optimista: mi-am zis ca e ca si cum as fi plecat in strainatate - treaba care-mi place - pentru ca apartamentul imi da o oarecare senzatie de hotel: e frumos aranjat, e nou si curat, baia si dormitorul aproape m-au convins ca sunt la hotel prin felul in care sunt amenajate iar mirosurile si sunetele imi sunt straine – nu tu mieunat in miez de noapte marca matza lu’ fostu’ vecin Zoran, nu tu manifestare zgomotoasa de hidrofor, nu tu claxoane sau tramvaie dis de dimineata. Acum aud pocnet de calorifere si pasi straini, asta cam am norocul sa aud ceva pentru ca aici mi-e si frica sa matur in orele de liniste sa nu trezesc copiii.
Am reusit sa trec peste unele mici inconveniente cum ar fi ca inca nu am oglinda in baie. Ma zgaiesc chinuita la o oglinda de poseta si ma oglindesc dupa cum urmeaza: in fasia de dulap care e din ceva fel de sticla care imi permite sa imi vad conturul sau in cuptorul din bucatarie ca sa il fac si pe el sa se simta util. Si daca nu mai pot si nu mai pot – inca nu s-a intamplat - ma dau si cu liftul, desi stau la parter. Acolo e din blesug obiectul ce-mi lipseste, se gaseste pana si pe tavan.
La telefonul mobil am semnal o liniuta doar cand stau langa geam iar vremurile cand il descarcam pe mult-prea-iubitul-meu House in 10 min. au devenit o amintire frumoasa. Tipu’ de la cablu, dupa ce a instalat internetul si telefonul fix, a zis ca nu am semnal in apartament pentru televizor si ca va reveni cu un prieten ca sa analizeze ce si cum ca el singur nu se descurca.
Dar cireasa de pe tort s-a intamplat ieri. Tot ce-mi doream, cat am iesit la o plimbare de nevoie sa imi recuperez suruburile de la biblioteca, era o baie calda in noua mea cada. Aceasta activitate mult visata a dus la inundarea de buna voie si nesilita de nimeni a propriei bai. Dar cum casa este inca in termen de valabilitate sper sa scap ieftin.
A! si statia la care cobor sau urc, depinde de momentul zilei, se numeste Cimitirul Militari. Ce chef sa mai am de impopotonat curtea interioara in spiritul Craciunului ce va sa vina? Acum, dupa ce am dat cartile pe fata, poate se va naste si povestea de iubire mult asteptata.
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu