Provocarea 17. Painea

Imi propusesem sa incep cu ceva simplu. M-am intrebat: cat de greu poate fi sa faci paine? Pentru o bucatareasa incepatoare ca mine, destul de nepriceputa, dreptace dar cu 2 maini stangi, prepararea painii a fost intr-adevar o provocare.

Reteta de baza e una si buna dar eu am ales sa respect etapele propuse de Jamie bucatarul pentru ca sunt genul care (inca) pune botul la chestii de marketing.

Mi-am facut curaj cu un pahar de vin de la Unchiu’ meu de la Mihai Viteazu pentru ca drojdia m-a emotionat dintotdeauna. Si-am purces la drum respectand intocmai reteta.

Prea tarziu am observat ca am uitat sa pun sarea. Mi-am zis ca nu e tocmai un ingredient cheie, exista doar sortimentul paine fara sare.

Aluatul s-a lipit intr-un hal fara de hal. De maini, de bol, de blat, de cutit, de lingura. De orice. Am mai citit inca o data ingredientele, ma gandeam ca poate am mai uitat ceva. Jamie mi-a zis sa nu ma sperii ca trece cu putina faina dar eu ajunsesem sa ma panichez de-a binelea. Intr-un final am scos-o la capat cu amestecatul si framantatul. Desi nu am mai framantat niciodata mi-am adus aminte cum framanta Buni cozonacii si miscarea a venit apoi de la sine.

Am pus aluatul la crescut si surprize-surprize, chiar a crescut. Am schitat un zambet larg de multumire dar nu l-am tinut mult pe fata pentru ca am citit reteta mai departe si am vazut ca trebuie sa mai framant inca o data. Optimista din fire mi-am zis nu se va mai lipi aluatul si a doua oara. N-am avut noroc. Dar am scos-o la capat onorabil, zic eu.

Am descoperit placerea si o sa mai fac o incercare dar inainte o sa o sun pe Tusa, sotia lui Unchiu' de la Mihai Viteazu, pentru ca ea este experta neamului in paine.