84 pentru Maria

Anul trecut pe vremea asta faceam primul drum la Banca din vecini. Duceam toate actele cunoscute mie pentru creditul de Prima Casa. Si tot anul trecut pe vremea asta o sunam pe Bunica mea sa ii spun La Multi Ani cu multa sanatate. Stiam ca nu isi mai dorea dar imi doream eu. Si mai multi, si mai multi... pentru ca oricat imi spuneam ca avea 83 de ani, ca era batrana si ca avea sa se duca la un moment dat in drumul Lancramului - cum spunea ea - langa Bunicul, nu reuseam sa cuprind ideea nici cu mintea, nici cu sufletul.

Bunica mea era o vorbareata vesela si plina de viata. Era o desfatare pentru un copil ca mine sa fiu in preajma ei si sa o ascult. Stia de toate si pe toti - cele mai frumoase poezii, cele mai inventate povesti, cum apar copiii... Iar Mos Craciun si Iepurasul erau cunostintele ei. Am crescut dimineata de dimineata cu povestea inventata a lui Jan Tiganul, poveste ce dura, culmea magiei, cat imi lua sa termin cana de cacaua cu lapte.

In ultimii ani se bucura cand imi cumparam haine groase si lungi si cand imi punea seful ceva la salar. Imi dadea sfaturi cum sa economiesc bani. Imi spunea ca sunt prea slaba si ca si-ar dori sa ma vada mireasa. Cadoul ei pentru nunta mea, banii stransi din pensie, mi i-a dat pentru Prima Casa. La telefon ma intreba cat am platit gazul, ce i-am gatit Craiului si imi impartasea de fiecare data o reteta foarte simplu de facut, ingeru’ lu’ Buni.

Multe amintiri cu ea imi vin acum in minte. Ultima conversatie cu ea nu a fost cea care as fi vrut sa fie. Azi ar fi fost a 84-a zi a ei si tare as fi mai vrut sa ma cicaleasca cu ceva, orice.