Azi in metrou, in drum spre casa, m-am asezat langa un tanar. Era imbracat, de jos in sus, cu tenisi albi, blugi pe alocuri rupti (nu inteleg de ce si-ar cumpara cineva blugii deja rupti. Unde mai e distractia?), tricou alb cu negru si esarfa, tot alb cu negru. Parul era lins si prins la spate dupa ce a fost dat in abundenta cu un gel cu aspect umed. Si sa nu uit de ochelarii de soare. Si mirosea. El credea ca bine. Eu credeam ca tare. Atat de tare ca n-am mai putut citi, treaba care m-a durut pentru ca de dimineata mi-am lasat eroii in mijlocul unei competitii. Cred ca domnul asta a cazut in sticla cu parfum. M-a luat bine cu ameteli de am si uitat sa cobor din metrou. Am mai mers o statie in plus.
Dar sunt cateva mirosuri pe care o sa mi le amintesc mult timp: mirosul rufelor proaspat spalate de Buni - imediat dupa ce le calca le stropea cu ceva apa de colonie, presupun ca destul de ieftina dar de neuitat pentru mine;mirosul lui Reli cand veneam in copilarie in vacanta la Bucuresti - credeam pana mai ieri ca e Versus dar nu e ca l-am mirosit de curand si nu are nicio treaba cu amintirea mea (Reli zice ca pe vremea aia folosea Samsara dar doar seara iar eu o miroseam dupa-masa cand se intorcea de la serviciu si ma lua in brate); Obviously - un parfum ieftin cumparat din Dristor de la metrou; mirosul casei de la Alba cand reveneam in vacante - parfum curat de mama;mirosul de la Mai – parfum necunoscut, apa de gura concentrata, fum de tigara si transpiratia de dupa; mirosul strain al casei din Rosetti dupa ce am plecat.
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu