Pe drumul cel bun

Sunt deprimata. Recunosc. Dar, veste buna, sunt pe drumul cel bun. Cel putin asa zic cercetatorii americani :). Si zice si House intr-un episod. Asa ca cine sunt eu sa ma pun cu ei? Depresia este pasul 4 (din cei 5: negarea, furia, negocierea, depresia, acceptarea) prin care trece o persoana care a suferit o pierdere. Ce bine e cand gasesc o teorie care se potriveste cu ceea ce simt. O teorie demonstrata si acceptata imi da o nebuna stare de optimism – ca sunt pe drumul cel bun, ca au mai trecut si altii pe-aici, ca nu sunt singura.

Anul asta am suferit 3 pierderi, cel putin. Sunt 3 pierderi carora pot sa le dau contur: Bunica mea a murit, Fat Frumos s-a transformat in Zmeu (dar nici eu nu sunt Ileana Cosanzeana ca sa fiu cinsita) iar la serviciu au avut loc transformari radicale.

Pasul 1: Negarea
Nu pot sa ma duc, de buna voie si nesilita de nimeni, la cimitir la bunica mea. Iar cand preotul se roaga pentru iertarea pacatelor ei, imi vine sa tip la el din fundul bisericii ca bunica mea nu are pacate.
sau...
Am fost maestra in replici interioare de genul: sigur nu a vrut sa zica asta, hai sa mai am putina rabdare ca trebuie sa vada pana la urma, chiar si prin atata suferinta, ca sunt o fata misto si ca ne e bine impreuna. Da, pe dracu’!
sau...
Am fost (si inca mai sunt) credula la serviciu in fata replicilor de genul: o sa fie bine, nu se schimba nimic. Ei, nu mai spune!

Pasul 2: Furia
In ceea ce o priveste pe bunica mea nu pot sa zic ca am identificat la mine accese de furie. Dar se spune ca nu e musai ca o persoana sa treaca prin toti pasii. Si se mai spune, ca tot m-am apucat sa zic acum, si ca te mai poti intoarce la pasii precedenti sau ca persoanele care trec prin acest proces nu trebuie fortati sau grabiti.
daaar...
Sms-uri peste sms-uri, in miez de zi si-n miez de noapte, in care am folosit cuvinte pe care nu credeam ca o sa le folosesc vreodata, cuvinte ce nu sunt potrivite pentru o fata finuta si delicata ce ma aflu. Aleg sa nu le reproduc aici. Pana cand intr-o zi m-am hotarat sa ii sterg numarul de telefon din agenda si sa imi cumpar un telefon nou.

La serviciu sunt trista (nu furioasa ce-i drept) pentru ca imi lipsesc aplicatii care inainte ma ajutau sa economisesc timp si sa imi fac treaba mai usor.

Pasul 3. Negocierea
Vreau sa dau timpul inapoi. Sa o vizitez mai des la Sebes. Sa o sun mai des. Sa ii cumpar mai multe lucruri. Sa ma vada mireasa pentru ca si-a dorit mult asta.
sau...
Purtam small talks pe messenger, ii urmaresc activitatea de la distanta: pe bloguri sau pe Facebook, ii astept sms-urile. Putem fi doar prieteni, imi mai zic. E trist. Ca nu putem fi.

Pasul 4. Depresia
Si-aici am ajuns. Daca oamenii din jurul meu nu au dat bir cu fugitii cat timp am fost furioasa, atunci sigur au luat-o la sanatoasa acum. Pentru ca oamenii suporta greu (spre deloc as spune) tristetea altor oameni. Aici sunt doar eu cu mine si cu demonii mei: plansete, nedormit, nemancat, regrete. Si altele.

Pasul 5. Acceptarea
…