Ce bine e acasa! De fiecare data cand ma intorc in Bucuresti, din tara sau din strainatate, cu avionul sau cu masina, trag aer romanesc in piept si realizez imediat ce bine ma simt ca am ajuns acasa. Daaar... nu pot sa nu remarc si sa nu povestesc, cand la noi nu e ca la ei.
Fusei in Germania, cum bine am mentionat in post-ul de dinainte. Am aterizat la Frankfurt, mama si tata lu' Lufthansa, iar de aici a trebuit sa ajungem, eu si Claudia, la Darmstadt, oras aflat la 20 km. Si cum altfel sa ajungem daca nu cu taxiul. Trecem peste micul incident cu o cucoana de aceeasi nationalitate ca noi si pornim spre orasul unde aveam noi treaba zilele ce urmau sa vina.
Pe drum Claudia m-a atentionat (ca sa nu ma impacientez cum sta in natura fiintei mele) ca data trecuta cand a fost, taximetristul s-a invartit un pic prin oras pana sa gaseasca hotelul pentru ca sunt multe strazi cu sens unic. Si uite asa, eu avertizata si ea patita ne-am zis asta e, pana la urma tot ajungem, treaba noastra incepea oricum a doua zi. Dar unde pui ca peste multe strazi cu sens unic era incins in orasul care urma sa ne gazduiasca si un targ de bloca intreg centrul. S-a invartit taximetristul nostru, neamt corect si riguros, ce s-a invartit ascultand cu precizie indicatiile GPS-ului. Dar la un moment dat a vazut ca links nu se poate ca e blocat si rechts la fel. Asa am declarat GPS-ul victima numarul 1. Taximetristul nostru se tinea inca bine. Nu a mai ascultat vocea suava de pe parbriz si a incercat sa gaseseasca hotelul dupa feeling-ul lui de taximetrist cu experienta in alt oras. De-aia nici n-a reusit. In timpul asta noi doua cascam ochii pe geam, admiram Darmstadt-ul si mai remarcam cand treceam a doua oara, sau a treia oara, pe aceeasi strada. Feeling-ul deci: victima numarul 2. Dar domnul nostru nu s-a lasat, tras pe dreapta si a scos harta, ce urma sa devina victima numarul 3. Atunci i-a venit ideea sa intrebe in stanga si-n dreapta dar nimeni nu stia sa il ghideze din cauza stradutelor blocate de masini, masinute, gherete si gheretute. Atunci eu mi-am adus aminte ca stresata cum ma stiu am sunat de dimineata sa confirm rezervarea camerelor si deci aveam in telefon numarul de la hotel asa ca m-am oferit sa sun. Dar taximetristul nostru a zis ca cel mai bine ne lasa la gara si sa luam de acolo un taxi local ca ala sigur stie sa ne duca la hotel. A zis ca ne ia doar 40 de euro (din 60 cat arata ceasul) ca asa e corect. In drum spre gara a mai facut o incercare si noi l-am lasat ca de, e imprudent sa te pui intre un barbat si imaginea propriului sau simt de orientare. Oricum, dragut omul ca ne-a luat mai putini bani (cam cat a insemnat de fapt drumul de la aeroport pana la intrarea in oras).
Cand sa plec din Darmstadt sa ma instalez confortabil si cu toate papornitele la vara-mea la Frankfurt chem iar taxi. Targ in oras nu mai era. Dau peste un afgan foarte simpatic, zambaret de numa’ numa’ si vorbaret asijderea. Stabilit de cativa ani in Germania dupa ce a mai stat in Polonia si in Rusia. Vorbea bine germana dar statea mai prost cu buchstabieren de-aia m-a pus pe mine sa scriu pe GPS adresa lu’ vara-mea. Cu engleza mea-germana lui, engleza lui-germana mea am ajuns la Frankfurt dupa 65 de euro. Vazand el suma asta a decis imediat ca ist genug fur die chef, a oprit ceasul si m-a dus de-acolo-ncolo pe gratis pana acasa la vara-mea.
Proaspata intoarsa acum, stau si ma intreb cum de am dat 8 euro sa imi infoliez bagajul in aeroport la Frankfurt si am ales, foarte neinspirat, sa ajung acasa de la Otopeni cu 783, de sa curga pe mine toate apele nu alta. Ca doar taxiul aici pe plai romanesc ma costa vreo 10 euro cu totul. Una din multele dileme ale mintii mele femeiesti. Oricum, bine (c-)am ajuns acasa.
Fusei in Germania, cum bine am mentionat in post-ul de dinainte. Am aterizat la Frankfurt, mama si tata lu' Lufthansa, iar de aici a trebuit sa ajungem, eu si Claudia, la Darmstadt, oras aflat la 20 km. Si cum altfel sa ajungem daca nu cu taxiul. Trecem peste micul incident cu o cucoana de aceeasi nationalitate ca noi si pornim spre orasul unde aveam noi treaba zilele ce urmau sa vina.
Pe drum Claudia m-a atentionat (ca sa nu ma impacientez cum sta in natura fiintei mele) ca data trecuta cand a fost, taximetristul s-a invartit un pic prin oras pana sa gaseasca hotelul pentru ca sunt multe strazi cu sens unic. Si uite asa, eu avertizata si ea patita ne-am zis asta e, pana la urma tot ajungem, treaba noastra incepea oricum a doua zi. Dar unde pui ca peste multe strazi cu sens unic era incins in orasul care urma sa ne gazduiasca si un targ de bloca intreg centrul. S-a invartit taximetristul nostru, neamt corect si riguros, ce s-a invartit ascultand cu precizie indicatiile GPS-ului. Dar la un moment dat a vazut ca links nu se poate ca e blocat si rechts la fel. Asa am declarat GPS-ul victima numarul 1. Taximetristul nostru se tinea inca bine. Nu a mai ascultat vocea suava de pe parbriz si a incercat sa gaseseasca hotelul dupa feeling-ul lui de taximetrist cu experienta in alt oras. De-aia nici n-a reusit. In timpul asta noi doua cascam ochii pe geam, admiram Darmstadt-ul si mai remarcam cand treceam a doua oara, sau a treia oara, pe aceeasi strada. Feeling-ul deci: victima numarul 2. Dar domnul nostru nu s-a lasat, tras pe dreapta si a scos harta, ce urma sa devina victima numarul 3. Atunci i-a venit ideea sa intrebe in stanga si-n dreapta dar nimeni nu stia sa il ghideze din cauza stradutelor blocate de masini, masinute, gherete si gheretute. Atunci eu mi-am adus aminte ca stresata cum ma stiu am sunat de dimineata sa confirm rezervarea camerelor si deci aveam in telefon numarul de la hotel asa ca m-am oferit sa sun. Dar taximetristul nostru a zis ca cel mai bine ne lasa la gara si sa luam de acolo un taxi local ca ala sigur stie sa ne duca la hotel. A zis ca ne ia doar 40 de euro (din 60 cat arata ceasul) ca asa e corect. In drum spre gara a mai facut o incercare si noi l-am lasat ca de, e imprudent sa te pui intre un barbat si imaginea propriului sau simt de orientare. Oricum, dragut omul ca ne-a luat mai putini bani (cam cat a insemnat de fapt drumul de la aeroport pana la intrarea in oras).
Cand sa plec din Darmstadt sa ma instalez confortabil si cu toate papornitele la vara-mea la Frankfurt chem iar taxi. Targ in oras nu mai era. Dau peste un afgan foarte simpatic, zambaret de numa’ numa’ si vorbaret asijderea. Stabilit de cativa ani in Germania dupa ce a mai stat in Polonia si in Rusia. Vorbea bine germana dar statea mai prost cu buchstabieren de-aia m-a pus pe mine sa scriu pe GPS adresa lu’ vara-mea. Cu engleza mea-germana lui, engleza lui-germana mea am ajuns la Frankfurt dupa 65 de euro. Vazand el suma asta a decis imediat ca ist genug fur die chef, a oprit ceasul si m-a dus de-acolo-ncolo pe gratis pana acasa la vara-mea.
Proaspata intoarsa acum, stau si ma intreb cum de am dat 8 euro sa imi infoliez bagajul in aeroport la Frankfurt si am ales, foarte neinspirat, sa ajung acasa de la Otopeni cu 783, de sa curga pe mine toate apele nu alta. Ca doar taxiul aici pe plai romanesc ma costa vreo 10 euro cu totul. Una din multele dileme ale mintii mele femeiesti. Oricum, bine (c-)am ajuns acasa.
Si eu am fost la Frankfurt pe 1 iulie, aceeasi dezamagire cu taximetristii... abia am gasit unul care sa schimbe cu mine 2 vorbe in engleza... in rest fugeau zici ca ii picai cu ceara... SIncer ..nu mi-a placut Frankfurt... poate pentru ca doar cu o seara inainte venisem din Rodos... iar peisajele pur si simplu nu se compara.
RăspundețiȘtergere