Cand ma gandesc la casa mea cea noua, tot mai des in ultima vreme, ii atribui genul feminin. E adevarat: o casa, doua case... dar nu functioneaza asa la mine. De exemplu pentru mine orasul Barcelona este de gen feminin iar Londra de gen masculin. Si ca o veritabila dama bine, casa mea s-a lasat greu cucerita. A durat muuulte luni si muuulti nervi pana sa fie a mea. 5 luni si 12 zile ca sa fiu precisa. Si dupa aceea, eu, ca-n bancul cu ursul si cu iepurele i-am zis auzi, draga, stii ceva, nu te mai vreau. Si ne-am despartit o vreme. Nu ne-am mai privit ochi in ochi mai bine de o luna. Dar cum la mine nu tine supararea mi-am luat inima in dinti, am mers si i-am dat tarcoale (a se intelege ca am masurat pereti si geamuri). Cred ca pana la urma o sa devenim bune prietene, eu ma inteleg bine cu fetele.
Ieri am finalizat primul proiect impreuna, mobila de bucatarie. Foarte frumoasa, foarte eu. Am stresat-o ceva pe Monica, arhitecta de la Si Pro, dar pana la urma a iesit ceva pe gustul meu. Al nostru, pardon. Ieri au venit 2 baieti simpatici si au montat minunatia.
Cat am stat acolo, facand absolut nimic decat uitandu-ma la cei 2 baieti, a intrat la mine in sufragerie primul invitat. O vecina. A intrat fericita ca se muta cineva langa ea si ca nu mai e singura. Vaaai mie, mi-am zis! Cateva secunde nu am mai putut sa ascult ce zice pentru ca ma si vedeam cu ea la mine pe canapea uitandu-ne la telenovele sau schimband retete de prajituri. Si a aflat totul despre mine. Si eu totul despre ea, desi eu nu am vrut dar nu am avut incotro. Cu unii oameni nu te pui. Dupa aceea am cunoscut-o si pe vecina Roxana, pe care o citesc cu regularitate pe forum. Simpatica, mi-a placut de ea. Si mi-a placut si de vecina cu catelul Mickey - nu stiu ce caine e dar are acum 2 kg si o sa se faca de maxim 4 kg si jumatate. Deci la maturitatea lui va fi cu 3 kg sub Basescu - motanul meu de 7 ani si 7 vieti; 2 vieti a pierdut incercand sa se reprofileze si sa se faca aviator. A cazut de la balcon. Dupa aia a renuntat, cred ca si-a dat seama ca activitatea (in termen general acum) nu e de el. Ii place mai mult sa faca ceea ce face acum. Adica nimic.
Revenind la bucataria mea, cand am cumparat electrocasnicele, am primit bonus chiuveta si bateria. Si nici prin gand nu mi-a trecut ca nu sunt cum vreau eu. Sunt naiva, stiu. Dar cum calul de dar nu se cauta in gura am depasit repede momentul. Chiuveta e faina pana la urma ca material doar ca are cuva mica. Baterie, imi cumpar alta. Acum urmeaza ce e mai greu. Sa o termin de decorat. Ca mai e nevoie acolo de o floare, o atentie, o maslina.
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu