Azi m-am dat cu 336. Am avut acelasi drum cu o studenta la jurnalism si cu profesoara ei. Studenta a abordat-o pe profesoara cu privire la tema pe care le-a dat-o la facultate: un interviu cu o personalitate.
Studenta a intrebat daca trebuie intr-adevar sa ii ia interviu unei personalitati sau merge si sa-si imagineze - sa puna ea intrebarile si tot ea sa raspunda. I-ar fi mai usor asa, zicea - personalitatile nu stau de vorba cu oricine si in ziua de azi se gasesc atatea informatii despre ele incat interviul, chiar daca si-l imagineaza, are sanse sa il faca (destul de) autentic. Profesoara i-a explicat ca personalitatea careia trebuie sa ii ia interviul nu trebuie sa fie neaparat o vedeta. Poate sa gaseasca de ex. un medic si sa abordeze tema alergiilor. Oamenii reali sunt mult mai interesanti decat cei din imaginatia noastra. Spontaneitatea este importanta iar ea nu poate exista intr-un interviu imaginat, a spus profesoara chiar inainte ca eu sa cobor din autobuz. Faina lectie, mi-a placut.
In clasa a VIII-a am ajuns la meditatii la romana stresata fiind ca profesoara mea de la scoala nu ne dicteaza comentarii lungi ca profesorul de la A. Si mai aveam oricum o problema: comentariile, chiar si-asa scurte cum erau, nu puteam sa le invat pe de rost.
La prima ora de meditatii i-am zis profesoarei ca la gramatica ma descurc - aveam numai note de 10, mergeam si la olimpiada... comentariile erau in schimb, o pacoste. Profesoara, o Doamna, m-a lasat in pace sa ma laud si dupa ce am terminat sa ma ridic in slavi cat de buna eram la gramatica m-a intrebat, scurt: cate functii are O? M-am uitat la ea mirata, intrebare ca asta nu mai intalnisem in niciun test pentru admiterea la liceu, mi se parea simpla dar si stupida pe undeva. M-am foit pe scaun cateva minute nestiind nici cum dar nici ce sa ii raspund. M-a ajutat (asa credea ea) si mi-a zis ca are 8 functii. M-a bagat si mai tare in ceata. Cu chiu cu vai am reusit, cu toate olimpiadele mele, sa bunghesc vreo 3. Lucrurile simple imi dau, intotdeauna, cea mai mare bataie de cap. In orele urmatoare m-a invatat si cum sa nu invat pe de rost comentariile.
Misto si foarte profunda lectie. Adevarul este ca efortul de a cauta autenticitaea in relatiile cu oamenii si in noi insine, adesea ne copleseste...dar dupa ce reusim chiar si putin ne simtim foarte bine.:) cu drag
RăspundețiȘtergere