Doua dame bine facute si-au luat sotii de toarte intr-o zi de weekend si au luat cu totii trenul de placere catre destinatia inca moderna a bucuresteanului, Predeal. M-am nimerit si eu cu ei in acceleratul de 7 jumatate si-un pic de intarziere, asa ca musca-n lapte, o nevinovata spectatoare la circul lumii.
In compartiment sufla doar vantul, lucru care nu-mi displacea deloc. Decat vorbe, mai bine vant imi ziceam eu in sinea mea. Si daca eu si sinea mea taceam, filozoafe ramaneam, pentru ca vantul asta a dus in scurt timp la desprinderea perdelei si minora accidentare a uneia dintre dame. Ei si-atat le-a trebuit celor 4 experti in datul cu parerea sa incinga discutia care nu s-a mai oprit pana cand s-au dat jos din tren. Economie, politica, fotbal, religie... subiecte pe alese.
Intr-un final au terminat de vorbit. Liniste in sfarsit mi-am zis. Dar am rasuflat mult prea repede usurata pentru ca domnu’ din stanga mea m-a provocat la un dialog despre cum nu prea par eu pregatita sa urc pe munte la cum arat, ce bagaj am, cum sunt imbracata... Dar ce, io m-am luat de burta lui!
Dupa 2 zile, pe drumul inapoi spre Zarnesti, prin Prapastii, am facut o pauza racoritoare pret de cateva minute si am stat de vorba cu un domn adevarat. Trecut de 60 de ani, echipat de munte, pornea spre creasta. Cald, linistit, pasionat de viata. Si de munte. Mi-a vorbit atat de frumos de muntii lui, de poteci si trasee nemarcate dar minunate pentru ochi si inima. Si mi-a zis ca primesc decoratia de alpinist dupa traseul pe care l-am facut :).
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu