Buna terapie iesitul in oras cu fetele. Scumpa, ca orice terapie de altfel, dar buna. Dupa o luna si mai bine de varsat un lighean de lacrimi, pierdut 6 kg, dormit non-stop 3 zile si 3 nopti (primele) si dupa aia nedormit toate cele ce au urmat, stat in casa si uitat la seriale bune sau mai putin bune, refuzat orice comunicare cu oricine, pierdut toate orele de tango si toate iesirile de marti cu fetele... si lista poate continua pentru ca eu really suck at break-ups... Revenind: dupa o luna si mai bine, mama si cu Reli m-au luat pe sus si m-au scos in oras weekend-ul asta. La targul de vechituri, pardon antichitati, din parcul Kiseleff si apoi la Ikea.
Mi-am zis ca plec de-acasa cu mainile lipite in buzunare ca nu care cumva sa cheltuiesc vreun ban pe care oricum nu il am. Dar socoteala de acasa nu se potriveste cu cea din targ... Am gasit acolo o gramada de chestii mici numai bune de luat acasa: un polonic cu totul si cu totul de aur bun pentru scos fructele din compot de exemplu. Achizitia mea preferata. Foarte dragut, conform pozei, 50 de lei negociat de mama de la 60; am continuat cu lupa pentru mama, 35 de lei si normal ca dincolo era mai ieftin; Reli s-a facut cu niste ochelari cocheti, 130 de lei negociati de la 180. Ce-or sa le mai invidieze pe ale mele mame toate cucoanele de la Cora cand isi pun ele lentinele sa citeasca preturile de pe raft; si am mai luat si un inel pentru prins esarfele. Pentru Reli. Ea e cocheta.
De la maruntisuri am trecut la lucruri mai serioase: un scrin de vreo 2000 de euro si o haina de blana de vreo 1000 de euro. Noroc ca scrinul era prea mare si haina de blana prea mica. Eh, n-a fost sa fie, poate data viitoare.
Incetisor, incetisor am pornit-o pe jos pe Kiseleff, am cascat ochii la toate casele faine, ambasade sau nu, si am ajuns intr-un final si la poarta Herastraului sa stam la 131/335 sa mergem la Ikea. Cat am stat in statie Reli a pus ochii pe ceva targ din parc. Puuutin de tot s-a dus sa faca inventarul si acolo. Nu avea stare sa stea locului.
Si-am ajuns la Ikea sa vedem care e trendul in decoratiuni ca tot sunt proaspata proprietareasa... Aici l-am cunoscut pe Micke, un dulapior numai bun pentru balconul lu' Reli. Micke are 28 de kg, important si neglijat detaliu. Eu am devenit fericita posesoare a unui scaunel pe care sa ma urc cand vreau sa ajung la viitoarea mea mobila prea inalta pentru mine (am mai zis ca sunt mica de statura) si altor cateva accesorii. Dar la perdele m-am declarat invinsa. Am depus armele, adica picioarele, in fata lu' Reli. M-am asezat pe un europalet si am zis cu rusine in glas ca nu mai pot. Nu stiu de unde are femeia asta atata energie in ea ca dupa atatea ore de mers sustinut ea era ca un fresh de portocale. Adica fresh.
Cu foamea-n gat si cu Micke-28-kg dupa noi am ajuns cocosate la Cocosatu' unde ne-am ghiftuit cu mancare sanatoasa. Mici, cartofi si bere. Gandul ne-a fost la Buni ca ea avea pofta de toate astea.
Vorba zice nu lasa pe maine ce poti face azi. Sau, varianta familiei Rapcau ar fi: cumpara azi ce mai astepti pana maine! Si asa am eu un minunat mobilier pentru minunatul meu balcon - 2 fotolii, o canapea si o masuta numai bune de primit oaspeti.
Sa le stapanesti sanatoasa! Si sa ne arati poze :)
RăspundețiȘtergere