Prima casa

eu: buna. a vandut mama la sebes. 32 000 euro.
vara-mea: serios?!

eu: da. a gasit pe unu' care avea banu' jos si a vrut sa investeasca. ne mai lasa cheile pana in iulie. vreau si eu sa mai trec pe-acolo.
vara-mea: cred. si eu sunt trista ca as mai fi vrut sa dorm la buni.

eu: da. si eu ma bucur pe jumatate doar. ma bucur ca mama poate sa isi achite creditul ala de l-a facut pentru avansul meu si reli poate sa faca prin casa ce vrea.
vara-mea: nici nu pot sa ma gandesc ca nu pot sa mai trec pe acolo, dar ma bucur c-au reusit.
eu: da, e un sentiment ciudat si pentru mine. sincer nu ma asteptam sa vanda atat de repede. doar asa ca sa mai fie un pic casa a noastra. ala de a cumparat nu vrea sa se mute. l-a luat pentru un nepot. sigur mai putem sa mergem pe-acolo si dupa iulie. doar ca trebuie sa luam cheile de la el.

6 ani am locuit la Sebes. 12 ani la Alba. 11 ani... and counting... la Bucuresti in diferite case si camine pe ruta Dristor - Moxa - Rosetti - Dristor - Tei - Militari - Tineretului - Rosetti. 29 de ani in total. Toti anii mei.

Simt acum ca mi s-a dus un pic presul de sub picioare pentru ca am stilul de a ma atasa de casele in care am locuit. La ultimul mutat plecam dintr-o garsoniera unde stateam cu chirie intr-un apartament cu doua camere in centrul orasului si fara chirie. Afacerea asta buna a aparut prin 2005. Si acum mai merg la cumparaturi, din nostalgie, la piata Norilor sau la magazinul non-stop de la parterul blocului de vizavi. Parca se cheama Vip dar noi ii zicem la prietenii nostri.

Cel mai greu mutat a fost primul, de la Sebes la Alba. Aveam 6 ani si-un pic, intram in clasa I si ma mutam de la bunici la parinti. S-a lasat atunci cu multe scandaluri si plansete. Acum, o data cu vanzarea asta parca ma mai mut o data. Si parca s-a vandut si o parte din mine, copilaria. Imi vine sa dau o fuga pana la Sebes si sa recuperez lucruri: jucariile sau lingura cu Pif cu care mancam felul intai.

Acum sunt pe cale sa ma mut din nou. Imi tot fac curaj de vreo 2 luni. Mi-am cumparat prima mea casa cu Prima Casa. Mi-e greu sa ma mut din Rosetti. Mi-e greu greu sa inchei socotelile cu casa asta, sa trag linie si sa pun punct. Mai ales acum ca este o casa care sufera. E veche. Sau batrana. Si e stricata. Sau bolnava. Au venit niste doctori de case si s-au uitat la ea. Tratamentele sunt foarte scumpe. E scoasa si ea la vanzare.

Un comentariu:

  1. Imi pare rau pt pierderea voastra... f mult... stiu cum este, pentru ca am trecut prin acelasi lucru exact inainte de un moment f important din viata mea, nunta. Dar stiu ca veti trece peste asta, usor usor cum am facut-o si noi..problemele de zi cu zi te fac sa mai uiti, sau bucuriile de zi cu zi..

    RăspundețiȘtergere

© Mademoiselle Oui, AllRightsReserved.

Designed by ScreenWritersArena