Mare belea imi lasa Reli pe cap in fiecare vara. Pleaca in Germania. Anul asta nici mai mult nici mai putin de 2 luni si jumatate. Eu raman in caldurosul Bucuresti stapana cu norma intreaga peste flori si motani. 40 de ghivece de flori (pe numarate) si 2 motani strengari. Si mie asa nu-mi plac florile. Imi place sa le vad pe camp, in florarii, in gradini... oriunde ar fi ele dar sa fie la altii si sa aiba altii astia grija de ele. Mie, astea ale ei de mi le lasa in grija an de an de vreo 7 ani, imi mor in fiecare an cateva. Fara exceptie. Reli zice ca sunt stresata, ca florile simt asta si de-aia nu se pot relaxa in voie. Cu Basescu si Maurice, motanii, parca e mai simplu (marturisesc totusi ca sub supravegherea mea Basescu si-a pierdut cele 2 vieti incercand specializarea de aviator. Dar sa nu se inteleaga gresit: in fiecare din cele 2 dati mintile lui motanesti au fost sucite de cate-o vrabie afurisita).
Sa ma fac mai bine inteleasa pentru ca, vorba aia, o fotografie (sau mai multe in cazul de fata) face cat o mie de cuvinte:
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu