Despre caracterul profesional al excursiei mele la Iasi nu imi vine sa vorbesc mai mult decat am facut-o. Astept pozele oficiale. Coaforii mei au fost la inaltime si asta e tot ce conteaza pana la urma. Recunosc ca m-am dus la Iasi cu inima putin stransa. Dar am descoperit niste oameni faini, calzi, prietenosi, veseli, muncitori... diferiti fata de cum mi-i imaginasem eu din spatele biroului. Mi-a fost teama da, dar a fost o placere sa fiu alaturi de ei saptamana trecuta.
Am remarcat la Iasi, pentru a nu stiu cata oara, ca am devenit usor nepoliticoasa. Primul semn: nu mai salut. Saptamana trecuta mai toata lumea de care ma apropiam ma saluta (la un moment dat ajunsese chiar sa mi se para enervant sa fiu salutata de atata lume, pe care nici macar nu o cunosteam), era politicoasa si bine intentionata - la hotel, la eveniment, in magazine. Eram cu Costel in prima dimineata, sa facem cumparaturi, iar vanzatoarea auzind ingrijorarea noastra despre telefonul lui stricat ne-a oferit imediat detalii despre un service din apropiere, cum ajungem si cat ne-ar costa.
Primul impuls a fost sa dau vina pe anii petrecuti in Bucuresti dar m-am gandit mai bine si cred ca un oras te schimba numai in masura in care il lasi.
Am venit la Bucuresti fascinata in primul rand de oamenii mei de aici: Reli inainte de toate. Imi amintesc o vacanta de vara, eram in generala, a 7-a sau a 8-a si s-a nimerit sa o am pe Reli numai pentru mine un weekend intreg. Am iesit la plimbare prin Bucuresti. Foarte tare mi-a placut orasul si vroiam sa iau suveniruri de peste tot. De la Pizza Hut am vrut sa iau meniul acasa dar chelnerul nu mi l-a dat.
Am venit la Bucuresti pentru ca aici ma puteam pierde in multime (cred ca de-asta am si incetat sa salut) in pasajul Unirii la metrou sau pe Magheru. Tot de-asta mi-a placut si blocul din Dristor in care locuia Reli - era mare si vecinii nu prea se cunosteau. La Alba vecinii nu numai ca se cunosc si se saluta dar isi stiu si zilele de nastere sau alte picanterii intime. Iar la Sebes aveam o vecina careia Buni ii spunea Europa Libera. Doamna Europa Libera stia tot, tot, dar absolut tot despre oricine din bloc.
Nu am venit la Bucuresti pentru parcuri, teatre, magazine, baruri, prieteni. Sau pentru ca ASE-ul e mai bun ca ISE-ul. Sau pentru ca job-urile sunt mai bine platite. Am venit pentru siguranta pe care mi-o oferea bucata de familie de aici dar totodata si pentru nesiguranta pe care mi-o oferea orasul. Si acum vreau sa plec pentru ca familia imi transmite nesiguranta prin plecarea ei peste mari si tari iar orasul incepe sa devina previzibil.
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu