La Souk, in Marrakech














Am lasat in urma, intr-una din dimineti, La Ville Nouvelle din Marrakech si am petrecut, impreuna cu simpaticul ghid Amor, cateva ore in Medina, zona istorica a orasului.


Inca de la inceput am intrat intr-un labirint fara sfarsit: bazarul marocan, numit Souk. De aici poti cumpara orice: de la condimente pana la pantofi de piele. Trebuie sa tii cont de o singura regula: in Souk totul este negociabil! Aici este locul perfect pentru testarea abilitatilor de negociere. Am obtinut si eu un pret bun pentru doi magneti de frigider si un sal.


Nu toata marfa din Souk e de calitate buna, ne-a atras atentia Amor inca de la inceput. Ne-a spus asta ca sa fim atenti atunci cand ne decidem sa cumparam ceva pentru ca el nu poate sa intervina intre noi si vanzator in timpul negocierii... el trebuia sa mai calce pe acolo si in zilele urmatoare, nu putea deci sa-si faca dusmani... Asa ca am stabilit impreuna un cod secret: daca isi punea ochelarii de soare pe cap era semn ca marfa nu e de calitate.


Amor a avut grija de noi. Pentru gusturi si senzatii 100% marocane si de calitate ne-a dus la Herboriste du Paradis, un boutique foarte frumos. Aici am gasit toate licorile si ingredientele din povestile cu zane si vrajitoare. De la cele vechi si antice - pielea de sarpe mi-a ramas in minte - folosite in trecut pentru prepararea potiunilor vrajite, pana la cele de actualitate. La boutique-ul desprins din povesti mi-am cheltuit toti banii si m-am mai si imprumutat. Farmacistul a prezentat atat de frumos incat la final am ajuns la concluzia ca am cumparat cam tot ce ne prezentase... in acele clipe mi se parea ca sufeream toate bolile pamantului sau daca nu le aveam eu, sigur stiam pe cineva care le avea... Astfel, am plecat incarcata cu: sapun cu ulei de argan pentru piele sensibila, esenta de flori de portocale impotriva durerilor de cap, crema mentolata pentru masajul gatului intepenit, inhalant suferinzi de sinuzita, ceai pentru slabit (foarte scump! cel mai scump!), bureti pentru scrubbing.


Fiecare astfel de boutique din Souk se mandreste cu o reteta secreta, o combinatie secreta de 35 de condimente pentru prepararea mancarurilor cu gust 100% marocan. Se numeste Ras El Hanout. Am cumparat si eu, normal, pentru mine si pentru toate fetele mele... Primele feedback-uri primite nu sunt pozitive. Am testat eu acum cateva zile pe aripioare de pui si Craiul a strambat din nas. Iar Beatrice era sa doarma la usa peste noapte, sotul ei neintelegand ce e miroase in asemenea hal la ei in bucatarie. Si inca nu se apucase de gatit.


Ridicandu-mi privirea de la standurile colorate cu fel de fel de suveniruri nu am putut sa nu observ cat de sarac e orasul vechi. Traditia islamica spune ca locuintele, numite Riad, trebuie sa arate cat mai simplu. Fara geamuri orientate spre stradutele inguste, fara semne care sa ateste in vreun fel situatia financiara a celor ce locuiesc in spatele zidurilor inalte. Astfel, cred ei, interesul persoanelor rau intentionate scade. Dar acele zidurile inalte cu aspect saracacios pot ascunde in spatele lor si adevarate comori: locuinte relaxante, intime si primitoare.


Un lucru e cert. In Souk viata e originala. Condimentata si colorata.


Fotografii: Evelina Buciu si Mohamed Kamal.

Read More

Jardin Majorelle, Marrakech








Marrakech este cunoscut ca fiind si “the capital of gardens” iar Jardin Majorelle este cea mai frumoasa dintre toate - este decorata in culori indraznete, are alei misterioase si o bogatie de plante.


Jardin Majorelle a fost proiectata de Jacques Majorelle la inceputul anilor ’20 si a fost deschisa publicului in anii ’40. Din 1980 ii apartine lui Yves Saint Laurent iar aici este si inmormantat designerul francez.


Marrakech, desi aflat intr-o zona secetoasa, are destula apa ca sa-si rasfete toate gradinile. Apa vine din muntii Atlas pentru ca au avut ei acum multi-multi ani ceva conducator foarte destept, nu mai stiu cum il cheama si nici ce rang avea, care a construit conducte si a adus din munti apa in oras. Asa ca, azi, Marrakech sta pe multe-multe conducte si nu duce lipsa de apa. Deci, daca iti doresti ceva cu adevarat, poti sa realizezi. Poti avea apa in desert.


Capitala turistica a Marocului e “petite” adica nu am vazut cladiri mai inalte de 4-5 etaje si toate sunt de culoarea caramizii. Palmierii sunt peste tot, asta si pentru ca palmierul e simbolul orasului dar si pentru ca au si grija sa nu dispara chiar daca de ceva timp orasul de innoieste cu constructii.


Read More

Cum sa nu iubesc ploaia

Vremea de afara mi-a amintit de o conversatie pe care am avut-o demult, tare demult, cu Fat Frumos. Era o conversatie despre ploaie. El o iubea, eu o uram. O redau in continuare, intr-o varianta scurta care ma avantajeaza. Discutam despre partea pe care bate ploaia. El nu intelegea la ce ma refer. Cum adica pe ce parte? Ploaia cade pur si simplu, imi spunea el. Eu la randul meu sustineam una si buna ca nu-i adevarat, ploaia bate intotdeauna pe partea cuiva... ca de-aia imi intra mie apa in casa cand stateam in Rosetti si celor de vizavi de mine nu.


Am renuntat repede pentru ca era o discutie care nu ducea nicaieri. Eu sustin si azi ca am dreptate dar mai cred si ca nedumerirea lui se datora exprimarii mele greoaie. Si acum daca mi-am luat dreptate, incerc sa pastrez echilibrul, si ii dau si lui dreptate. Asa e, nu ai cum sa nu iubesti ploaia.


Eu am descoperit-o de abia azi. Dar mai bine mai tarziu decat niciodata. Eram pe lungul meu drum spre casa iar momentul in care mi-am dat seama cat de mult iubesc ploaia a fost acela in care am renuntat sa ma mai lupt cu ea. M-am lasat in voia ei si am lasat-o sa ma atinga. Dupa primii pasi am inceput sa caut cele mai adanci balti de pe strada ca sa imi cufund picioarele si sa simt mai bine apa. Mi-am inchis umbrela cateva clipe si tot ce imi mai doream era sa treaca multe masini pe langa mine ca sa agite apele in care imi scaldam picioarele.


A fost cel mai frumos drum spre casa de cand m-am mutat aici.

Read More

© Mademoiselle Oui, AllRightsReserved.

Designed by ScreenWritersArena