
Candva prin primavara, cand colega mea Roxana isi planifica un weekend acasa, mama ei a intrebat-o ce sa-i pregateasca bun de mancare. Roxana avea pofta de o Negresa cu multa, multa, multa... glazura. Atat de multa glazura incat sa-i curga printre degete. O Negresa inecata in glazura. De atunci, de fiecare data cand stau fata in fata cu o Negresa ma gandesc la Roxana.
Mamele mele fac Negrese foarte bune dar Reli a plecat de ceva vreme pe meleaguri nemtesti iar mama e departe si vara pe Dacos nu se pastreaza bine mancarea. Deci am ramas...