Cai verzi pe pereti si numai vise implinite!

De ani buni deja, replica lui Robert (Clint Eastwood) din filmul The Bridges of Madison County e preferata mea: the old dreams were good dreams; they didn't work out, but glad I had them. O cunostinta imi spunea ca visele de aia se si numesc asa: pentru ca sunt perfecte, sublime dar ireale. Eu, o incapatanata cum ma aflu, folosesc cel mai des urarea ...si numai vise implinite!

Scrisori catre Julieta e un alt film un sirop american, o comedie romantica la care am plans de numa’ numa’. Primele motive au fost din categoria aaah... ce draguuut... ce romaaantic... vreau si eeeu. La finalul filmului nu mai stiam de ce plang, am devenit un pic iritata de ataaata dragoste perfecta si am declarat razboi si Cenusaresei si sclifositei de Alba ca Zapada si in general tuturor despre care s-a scris ca au trait fericiti pana la adanci batraneti.

Ciudat cum poti fi atat de sigur de viitorul altora fara sa il ghicesti catusi de putin pe al tau. Ma simteam bine impreuna cu Craiul meu. Nu-mi pasa nici de cum aratam si nici de ce faceam. Leneveam in toate momentele libere si simteam ca asa voi trai la nesfarsit: obisnuit. Doi batrani veseli ca in reclamele de la Aspacardin sau ArtroStop. Noi aveam sa ramanem mereu tineri in cuget si-n articulatii si fara artere ingrosate.

Read More

Viata e scumpa sau Provocarea 7: Facturile

Recentele afaceri imobiliare incheiate m-au imobilizat cu desavarsire si weekend-ul asta pentru ca dupa ce am platit rata la casa nu prea mi-a ramas mare lucru.

Am facut totusi o vizita cu liftul pana la etajul 7 sa vad cum se vede Bucurestiul de sus si sa ma conving inca o data ca am facut bine alegand apartamentul de la parter. Nu prea mi-a placut cum se vede Militariul de sus asa ca decat sa stau la 7 si sa imi ajunga apa calda mai greu mai bine sa imi fie frig la parter. Viata e un sir lung de compromisuri.

Intoarsa aproape leftera in vastele mele apartamente rezidentiale m-am hotarat sa fac ordine la facturi ca nu cred ca o sa ma viziteze vreo Zana prea curand.

Am constatat dupa cum urmeaza:

1. Rata: 1629 lei (ce-i mai greu a trecut, primul an adica, mai sunt 19, o nimica toata);

2. Intretinere: 618 lei (398 lei reprezinta consumul efectiv al apartamentului, restul sunt fitze de rezidentiala: paza, gunoi si curatenie, deszapezirea parcarii desi eu nu am masina, contabil care lucreaza 8 ore pe saptamana si doar de la mine ia 56 lei... etc. ca nu vreau sa ma mai enervez);

3. Curent: 92 lei (asta e, si plita si cuptorul sunt electrice);

4. Telefon fix + Internet: 59 lei (telefon sa ma auda mama, net ca sa prestez la blog);

Total luna ianuarie: 2398 lei

Viata e scumpa, dom’le. Dar macar e pusa in ordine.

Read More

Metroul micului Paris

Metroul m-a fascinat inca din copilarie. Pentru mine se incadra fara doar si poate la minunile lumii. Cand veneam la Bucuresti in vacantele de vara imi placea foarte mult sa ma plimb cu metroul. Pentru ca ma cazam in zona Dristor aveam si o nedumerire, pe care altfel nu cred ca as fi avut-o: cum intoarce metroul dupa ce a ajuns la capat? Eram putin neinitiata, ca sa fiu indulgenta cu mine. M-a chinuit intrebarea asta cat m-a chinuit pana am clasat-o la capitolul SF. Mi-am dat seama de smecherie abia in anul urmator cand am revenit in vacanta.

Au trecut anii si metroul ma fascineaza in continuare. De curand au fost instalate niste ecrane pe care putem vedea cat timp mai este pana sa ajunga metroul in statie. Pe ceasurile vechi se mai poate inca observa si cat timp a trecut de cand a plecat metroul din statie – informatie complet inutila de altfel dar care a devenit o gluma nemuritoare.

Revenind la ecranele noi, intr-o zi era afisata informatia cum ca metroul ar fi in statie motiv pentru care eu ma frecam insistent la ochi dar nu a fost chip nicicum sa-l vad. Iar in alta zi mi-a fost dat sa traiesc una si mai gogonata: pe ecranul cu pricina aparea ca in statie nu e doar un tren, ci chiar 2! M-am simtit ca in povestea hainele cele noi ale imparatului.

Oaspetii recenti mi-au impartasit si ei nedumerirea lor. La Unirea pe indicatoare scrie ca metroul circula in directia Anghel Saligni sau Pantelimon dar o voce suava de dama ne informeaza ca trenul care urmeaza sa soseasca in statie circula in directia Republica. Sau la Eroilor apar literele G si M dar pe metrouri scrie Dristor respectiv Preciziei.

Sper sa ma prind repede de toate smecheriile astea ale metroului din micul Paris sa nu care cumva sa mor... neinitiata. In continuare o statie de metrou draguta din marele Paris.

Read More