Muzeu si Paine

In ultima luna, vremea romaneasca seamana bine cu cea englezeasca. Plec de acasa imbracata sumar din pricina caldurii si cand ajung la destinatie o ploaie scurta dar puternica ma rezolva pana la piele.

In weekend am fost la Muzeul Satului. Lume, spectacole si agitatie pentru ca se implineau 75 de ani de la infiintare. Am apucat sa fac si eu o plimbare scurta pana m-a prins ploaia.

Niste comercianti vindeau paine de casa cu 20 lei bucata. De ce oare preparatele facute in casa se vand asa de scump? N-ar trebui sa fie ele alternative ieftine la ce gasim la supermaché?

Intoarsa acasa, murata bine de ploaie, am facut din nou paine. Am schimbat reteta pentru ca nu am vrut sa se mai lipeasca aluatul de mine ca timbrul de scrisoare. Am folosit cam 300g faina, 1 plic de drojdie, 1 pahar de apa calduta, 2 oua, 4 linguri de ulei de masline. Am framantat, a crescut si am mancat. Bun-de-tot.

Read More

Furis pe acoperis

Cred ca lucrurile interzise se dovedesc a fi, pana la urma, si cele mai placute.

Un zavor si-un lacat pot insemna, la prima vedere, ca iti este interzis sa treci de partea cealalta a usii. Usa cu pricina se afla in blocul meu la etajul 8 si te scoate, daca vrei si daca o fortezi putin, pe acoperis. Privelistea ce se deschide in fata este in poza de mai sus.

Read More

Poiana Narciselor

La inceputul anului, o corporatista ca mine are sarcina de serviciu sa isi planifice concediul pentru tot restul anului - o sarcina grea din cauza lipsei acute de finante. Astfel, primul impuls a fost sa spun ca eu nu am ce concediu sa imi planific - nu pot sa ma duc nicaieri pentru ca nu am bani. Dar pentru ca nu ma grabesc din fire, am asteptat si doilea impuls, cel optimist si salvator - mi-am zis ca visele nu costa asa ca n-am decat sa imi planific niste zile libere de vis. Primavara asta mi-am propus sa ma bucur de balconul meu generos si sa merg cu parintii mei la poiana narciselor de la Negrileasa.

Excursia la Negrileasa a fost o zi cu narcise si cu parintii mei. La poiana narciselor de la Negrileasa se ajunge pe drumul Alba Iulia - Zlatna. Se continua spre Abrud dar se intra pe drumul spre Bucium. La intersectia cu Mogos incepe drumul forestier care duce pana la poiana cu narcise.

Se poate ajunge cu masina pana la buza poienei. Masina lui tata e o lady asa ca nu a putut fi fortata sa mearga pe coclauri. Am lasat-o undeva pe drum iar noi am mers pe jos cam o ora si jumatate. Tata, care isi retraieste anii tineretii, a condus mult prea sportiv pentru gusturile mele asa ca decizia de a parcurge ultima bucata de drum pe jos a fost binevenita.

Saptamana viitoare, pe 22 mai, are loc Sarbatoarea Narciselor. Cativa oameni si un tractor amenajau drumul forestier pentru sarbatoarea de saptamana viitoare astfel ca masinile, mici si mari, sa poata ajunge la destinatie fara prea mult efort. Noi am ajuns cu o saptamana inainte de marea sarbatoare si nu prea era lume. Am facut o plimbare frumoasa pe o vreme buna. Peisajul de tara este afectat pe alocuri. Oamenii din Bucium au televiziune prin cablu dar unii inca mai merg la toaleta in fundul curtii. Din pacate, datorita pasunatului, numarul narciselor inflorite scade de la an la an.

Read More

Cimitirul Bellu

Saptamanile trecute, intr-o frumoasa zi de primavara, am bifat provocarea nr. 30: vizita la Bellu impreuna cu Reli. Imi vine destul de greu sa scriu despre acea dupa-amiaza petrecuta la Bellu pentru ca m-a emotionat foarte tare.

Sambata dimineata am ajuns cu Reli la Bellu, dupa ce a negociat bine la piata din Veteranilor un buchet de lalele albe. Prima data am intrat la Bellu Catolic. Acolo e Vlad, baiatul unor prieteni de familie. Bellu Catolic e diferit de cimitirele ortodoxe pe care le cunosc si avea sa fie diferit si de Bellu Ortodox pentru ca e ordonat, unitar, nemtesc. Am avut chiar impresia, dupa ce am vazut florile si lumanarile de la Vlad de la mormant, ca de acolo nici nu se fura. Reli m-a adus rapid cu picioarele pe pamant si m-a asigurat ca se fura ca peste tot doar ca Ica, mama lui Vlad, vine foarte des si de aceea florile si lumanarile sunt intotdeauna acolo si impecabile.

Bellu Ortodox e foarte mare incat am avut nevoie de harta ca sa gasim tot ce ne interesa. Cu chiu cu vai am facut rost de o varianta second-hand, astfel ca in plimbarea noastra am gasit destul de usor tot ce cautam. Eu cand am zis despre Reli ca nu imi pot imagina un ghid mai bun de la care sa aflu povesti despre cei aflati acolo, nu ma gandeam ca ea chiar stie atatea povesti: despre doamna cu umbrela, sotii Poroineanu sau familia Gheorghieff... La mormantul lui Mateiu Caragiale am aflat de la ea povestea vietii lui. Un fan in etate al lui Eminescu m-a tinut cateva minute de vorba. M-a rugat sa ii citesc niste versuri si mi-a spus ca este foarte suparat pe Veronica, o mare pacoste si belea cazuta pe capul marelui poet.

Pentru batrani Bellu este un loc de intalnire, un loc de stat la povesti si de pierdut vremea. Pentru ca era umbra, racoare si verdeata, pe mai toate bancutele de pe alei stateau la taclale perechi-perechi. Vizita la Bellu m-a intristat dar nu pentru ca e un cimitir ci pentru ca acolo sunt opere de arta create de Mincu, Storck sau Romanelli care nu sunt ingrijite si se degradeaza de la an la an. Cimitirul Bellu este foarte bogat de cultura, de istorie, de emotie si de povesti.

Read More

Prajitura cu 3 nume

Multe urari si ganduri de bine au ajuns la mine de ziua mea. Am primit si multe cadouri :). Prajiturile mamelor mele au avut un succes enorm in randul colegilor de serviciu asa ca, la cererea publicului, urmeaza mai jos reteta prajiturii cu mai multe nume.

Prajitura mea preferata are 3 nume. Eu o numesc Prajitura cu negru pe deasupra din motive vizuale lesne de inteles. Mama, cand vorbeste despre prajitura asta, o numeste Prajitura cu foi de miere, iarasi din motive de data asta gustative, lesne de inteles. Iar Reli are in cartea ei de bucate prajitura indosariata sub numele de Prajitura de Sibiu. De ce se cheama asa nu stiu dar nu prea conteaza. Prajitura e foooarte buna buna iar Sibiul e un oras minunat.

Aluatul pentru cele 4 foi:
3 linguri de lapte
50 gr. de unt
2 linguri foarte pline de miere
1 ou
150 gr. de zahăr
1 linguriţă de bicarbonat

Toate cele de mai sus se pun la fiert 2 minute. Compoziţia se rastoarna peste 400 gr. de faina (sau invers, se pune faina peste compozitia fiarta) si se framanta bine. Faina trebuie sa ajunga si pentru intinsul foilor. Din acest aluat se fac 4 foi care se coc pe dosul tavii. Dosul tavii se unge cu putin unt. Foile se tin la cuptor pana isi schimba culoarea si devin maronii.

Taine de la Reli: cele 3 linguri de lapte le pune la incalzit cu untul si cu mierea de albine. Cand totul e lichid adauga zahărul (ca sa se umezeasca), oul, bicarbonatul si amesteca bine. Le pune pe toate direct pe foc si amesteca in continuu ca sa nu se adune oul. Cand fierbe, compozitia devine foarte spumoasa. Ea fierbe mai bine de 2 minute pana cand vede prin spuma ca lichidul de la fundul cratitei are culoarea zaharului caramelizat.

Reli spune: Eu nu am reuşit niciodata sa intind o foaie cat e tava asa ca tai cu cuţitul ce depaseste marginea tavii si carpesc unde nu e aluat. Uneori, cu palma bine infainata intind foaia cat e tava. Prajitura e laudata de toata lumea dar pentru ca mie mi se pare ca foile se fac foarte greu, nu o recomand nimanui.

Crema alba:
250 ml. lapte si 2 linguri de faina se pun la fiert. Se poate adauga si un praf de sare. Se obtine un amestec destul de tare. Apoi, 250 gr. de unt se freaca cu 150 gr. de zahar si cu 2 pliculeţe de zahar vanilat. Când amestecul e doar caldut se incorporeaza treptat in unt (ca sa nu se topeasca untul). Taina de la Reli: se poate pune la fiert si ½ de baton de vanilie.

Glazura:

10 linguri de zahar se amesteca cu 2 linguri pline de cacao si cu 7-8 linguri de apa. Se fierbe pana se leaga iar apoi se adauga aprox. 50 gr. de unt.

Umplerea foilor:
Pe un tocator sau pe dosul tavii se aseaza o foaie peste care se intinde crema alba. Deasupra se aseaza a doua foaie peste care se toarna glazura fierbinte. Glazura se intinde repede pe toata suprafata foii si se acopera cu a treia foaie. Se unge apoi foaia cu crema de unt, se pune peste a patra foaie care se unge din nou cu glazura fierbinte. Cu toate ca foile sunt rigide, ele se inmoaie si prajitura se poate servi dupa aprox. 3 ore. Glazura inmoaie foile.

Read More